DESF'ACE, desf'ac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. si refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. si tranz. A (se) despărţi, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfăsura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-si deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiţii; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. - Din lat. dis-facere.
Sursă : DEX'98 (60015)  - IoanSoleriu

A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge
Sursă : Antonime (68309)  - siveco

DESF'ACE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ servetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăsura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. si pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăsura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îsi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.
Sursă : Sinonime (181167)  - siveco

desf'ace vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. desf'ac, 1 pl. desf'acem, 2 pl. desf'aceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desf'ace; part. desfăc'ut
Sursă : DOR (239611)  - siveco

A SE DESF'ACE pers. 3 se desf'ace intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-si răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere
Sursă : NODEX (331582)  - siveco

A DESF'ACE desf'ac 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacţii) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfăsura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiţii) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere
Sursă : NODEX (331581)  - siveco